"Nu e orfan cel fără tată şi fară mamă, ci cel fară învăţătură!" Alexandru Şafran
Designed by Dany
Şcoala Gimnazială "Dr. Alexandru Şafran" Bacău
     Marele Rabin Dr. Alexandru Şafran (Yehuda Alexandre Shafran) (ebraica ????? ??????? ???? ) n. 12 septembrie 1910, Bacau, Romania - d. 27 iulie 2006, Geneva, Elvetia) carturar, teolog, filosof, istoric si literat evreu, roman si elvetian a fost intre anii 1939-1948 Sef-Rabinul Cultului Mozaic din Romania, senator de drept in Senatul Romaniei (1940}, iar dupa 1948 Mare Rabin al evreilor din Geneva. Membru de onoare al Academiei Romane.
     A contribuit la salvarea evreilor din Romania in anii Holocaustului si ca un sprijinitor activ al sionismului a avut o pozitie independenta si de respingere a presiunulor de infiltrare comunista in anii postbelici, fapt pentru care a fost demis si expatriat. A publicat carti in domeniul religiei, filozofiei, moralei si misticii iudaice. Atasat de limba si cultura romaneasca el a fost un activ promotor al dialogului intre iudaism si crestinism.

Anii copilăriei la Bacău - discipol al tatălui său

     Alexandru Safran s-a născut la data de 12 septembrie 1910 în orasul Bacău, ca fiu al înteleptului rabin (gaon) Betzalel Zeev Şafran (1867-1929). Mama sa se numea Finkel Rheinharz. A studiat iudaismul vreme de ani de zile cu tatăl său, care era unul din cei mai prestigiosi cărturari iudaici din vremea sa si conducător de scoală talmudică - beit hamidrash. Deja la vârsta de 11 ani, cu doi ani înainte de a fi fost considerat adult (Bar Misva) din punct de vedere religios, Alexandru devenise colaborator apropiat al tatălui său, practic secretarul său particular, care participa intensiv la munca de elaborare a cărtilor acestuia si la redactarea de „răspunsuri” (analize si percepte rabinice) la întrebările a numerosi învătati în ale iudaismului de pretudindeni. La 19 ani era deja atestat ca rabin si terminase cu rezultate excelente studiile secundare la liceul Ferdinand din orasul natal.

Studiile în străinătate

     Începând din 1930 a urmat in paralel - conform cerintelor comunitătilor evreiesti europene, care pretindeau de la un mare rabin să detină si studii superioare laice - atât Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena), cât si Facultatea de Filosofie a Universitătii din Viena, luându-si doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934.

     La terminarea studiilor, a primit autorizatia de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obtinut si titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână mare rabin la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârsitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orasului natal. În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verisoară a sa, Sara Rheinharz, absolventă a Universitătii si a Academiei de Arte Frumoase din Iasi, cu care a avut doi copii: Esther si Avinoam, ambii profesori la Universitatea din Geneva.

Activitatea la cârma iudaismului din România

     După decesul Sef-rabinului Iacob Itzhak Niemirower, la data de 4 februarie 1940, la vârsta de numai 29 ani, a fost ales dintre 9 candidati Sef-Rabinul Cultului Mozaic din România (devenind astfel cel mai tinar sef rabin din lume), functie în virtutea c
ǎreia a fost numit - pentru scurt timp - senator de drept în Senatul României. Având o vârstă de sub cea de 40 ani, stipulată de lege, pentru a fi totusi acceptat ca membru în Senat pe banca prelatilor, a fost nevoie de o derogare specială din partea Înaltei Curti de Casatie a României.

     A luptat pentru apărarea intereselor populatiei evreiesti din România în conditii vitrege, în timpul războiului si după terminarea acestuia.

     Datorită eruditiei si meritelor sale recunoscute, Alexandru Şafran a fost numit în anul 1948 Mare Rabin al Comunitătii Evreiesti din Geneva, functie pe care a îndeplinit-o până în anul 1997.

România îi recunoaste meritele

     E.S. Rabinul Alexandru Şafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (un an după încetarea din viată a fostului Sef-Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).

     Pe 19 iunie 1997, Şafran a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cu acel prilej, Alexandru Şafran a prezentat discursul „Perceptiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie si stiintă”, o expunere privind modalitătile în care a fost înteles Dumnezeu și o analiză a crizei omului contemporan.

     La 7 mai 2008 Şcoala cu Clasele I-VIII Nr. 15 Bacău a devenit Şcoala Gimnazială „Dr. Alexandru Şafran” Bacău.

Dintre operele publicate

    * Cabala (Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1989)
    * Israelul în timp si spatiu
    * Un tăciune smuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască din România, 1939-47 (Ed. Hasefer, Bucuresti, 1996)
    * Întelepciunea Cabalei (Ed. Hasefer, Bucuresti, 1997) (trad. de Sicu Goldstein)
    * Memorii.
     Vechi admirator al extraordinarei activităţi desfăşurate de către Alexandru Şafran, ultimul şef rabin al României de dinainte de instaurarea regimului comunist, reputatul istoric al iudaismului românesc, Carol Iancu, profesor la Universitatea „Paul Valéry“, din Montpellier, nu a scăpat nici un prilej pentru a celebra calităţile minţii şi darurile spiritului acestuia.
     In cartea sa, "Alexandru ŞAFRAN. O viaţa de luptă, o rază de lumină", traducere de Ţicu Goldstein, Editura Hasefer, 2008, a analizat cu multa finete si acribie stiintifica, īn totalitate pe baza de documente, atīt viata propriu-zisa a marelui rabin, cīt si multiplele sale activitati si fapte curajoase, pentru a nu mai aminti de opera sa scrisa. Astfel, sīnt marcate īn volumul īn discutie o serie de momente importante din exemplara viata a lui A. Safran.
Carol Iancu şi Alexandru Şafran
imagine din 2005